Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sânge asupra pereților arterelor în timpul ciclului cardiac. Aceasta este exprimată prin două măsurători: presiunea sistolică și presiunea diastolică. Presiunea sistolică reprezintă valoarea maximă atinsă de tensiunea arterială în timpul contracției inimii, în timp ce presiunea diastolică este valoarea minimă înregistrată între două contracții cardiace.

Tensiunea arterială este exprimată în milimetri de mercur (mmHg) și este reprezentată prin două numere, de exemplu 120/80 mmHg. Prima valoare, presiunea sistolică, este afișată în partea de sus și reprezintă presiunea în artere în timpul contracției inimii. A doua valoare, presiunea diastolică, este afișată în partea de jos și reprezintă presiunea în artere în timpul relaxării inimii.

Valorile normale ale tensiunii arteriale variază în funcție de vârstă, sex și starea generală de sănătate a individului. În general, tensiunea arterială normală este considerată a fi în jurul valorii de 120/80 mmHg. Totuși, valori între 90/60 mmHg și 140/90 mmHg pot fi considerate normale, în funcție de persoană.

Dacă tensiunea arterială este constantă și depășește limitele normale, acest lucru poate indica prezența hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială este o afecțiune în care presiunea arterială este crescută constant, ceea ce poate duce la complicații serioase, cum ar fi boala cardiacă, accidentul vascular cerebral sau insuficiența renală.

Pe de altă parte, tensiunea arterială scăzută, cunoscută și sub denumirea de hipotensiune arterială, poate provoca simptome precum amețeli, oboseală sau slăbiciune. În anumite cazuri, hipotensiunea poate indica prezența unei afecțiuni subiacente, cum ar fi pierderi masive de sânge, infecții severe sau probleme ale sistemului nervos autonom.

Este important să menții o tensiune arterială sănătoasă și să consulți un medic dacă observi valori constante în afara intervalului normal sau dacă ai simptome care te preocupă. Un control regulat al tensiunii arteriale poate ajuta la depistarea precoce a problemelor și la implementarea unui tratament adecvat, dacă este necesar.


Tensiunea arterială se măsoară cu ajutorul unui instrument numit tensiometru sau sfigmomanometru. Există două metode principale de măsurare a tensiunii arteriale: metoda clasică cu stetoscop și metoda automată cu tensiometru electronic.

Metoda clasică cu stetoscop:

1. Persoana care măsoară tensiunea arterială (de obicei un medic sau asistent medical) va așeza un manson gonflabil în jurul brațului superior al pacientului. Mansonul este atașat la un manometru și la un tub care se conectează la un bulb de cauciuc.

2. Persoana care măsoară va introduce diafragma stetoscopului în ureche și va poziționa capătul tubului stetoscopului pe artera brațului pacientului, în zona deasupra cotului.

3. Apoi, persoana care măsoară va utiliza bulb de cauciuc pentru a umfla mansonul până când presiunea exercitată comprimă artera și întrerupe fluxul sângelui.

4. După aceea, va elibera treptat presiunea din manson prin deschiderea valvei de pe manometru și va asculta sunetele de puls în stetoscop.

5. Prima bătaie auzită reprezintă presiunea sistolică, iar ultima bătaie auzită reprezintă presiunea diastolică.

6. Valorile înregistrate sunt înregistrate ca presiune sistolică și diastolică.

Metoda automată cu tensiometru electronic:

1. Tensiometrele electronice sunt echipate cu un manson care se fixează în jurul brațului superior al pacientului. Multe tensiometre electronice au un manson care se umflă automat atunci când dispozitivul este pornit.

2. Pacientul trebuie să fie așezat într-o poziție confortabilă și să aibă brațul relaxat și susținut într-o poziție adecvată, de obicei pe o suprafață plată.

3. După pornirea tensiometrului, acesta va începe să umfle mansonul și să măsoare tensiunea arterială automat.

4. Valorile tensiunii arteriale sistolice și diastolice vor fi afișate pe ecranul dispozitivului electronic.

Indiferent de metoda folosită, este important ca pacientul să fie relaxat și să stea într-o poziție confortabilă în timpul măsurătorii pentru a obține rezultate cât mai precise. De asemenea, este recomandat să nu consumi cafea, alcool sau să fii într-o stare de stres imediat înainte de măsurarea tensiunii arteriale, deoarece aceste factori pot influența rezultatele.


Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub denumirea de tensiune arterială ridicată, este o afecțiune cronică caracterizată prin creșterea persistentă a presiunii exercitate de sânge asupra pereților arterelor. Este una dintre cele mai comune afecțiuni cardiovasculare și poate duce la complicații grave, cum ar fi boala cardiacă, accidentul vascular cerebral, insuficiența renală și probleme ale vaselor de sânge.

Cauzele exacte ale hipertensiunii arteriale nu sunt întotdeauna cunoscute, dar există o serie de factori care pot contribui la dezvoltarea acesteia, inclusiv:

1. Factori genetici și istoric familial: Există o predispoziție genetică în dezvoltarea hipertensiunii arteriale. Dacă ai membri ai familiei cu hipertensiune arterială, ai un risc mai mare de a dezvolta și tu această afecțiune.

2. Stilul de viață nesănătos: O alimentație bogată în sare și grăsimi, consumul excesiv de alcool, fumatul și sedentarismul pot crește riscul de hipertensiune arterială.

3. Greutatea corporală: Excesul de greutate sau obezitatea pune o presiune suplimentară asupra sistemului circulator, ceea ce poate duce la creșterea tensiunii arteriale.

4. Nivelul ridicat de stres: Stresul cronic poate afecta nivelul hormonilor din organism și poate contribui la creșterea tensiunii arteriale.

5. Probleme renale: Anumite afecțiuni renale, cum ar fi boala renală cronică sau tulburările de flux sanguin la nivelul rinichilor, pot cauza hipertensiune arterială.

6. Factori de vârstă: Riscul de hipertensiune arterială crește odată cu înaintarea în vârstă.

Pentru diagnosticarea hipertensiunii arteriale, este necesară efectuarea măsurătorilor repetate ale tensiunii arteriale într-un mediu clinic sau acasă. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt considerate a fi sub 120/80 mmHg. Hipertensiunea arterială este definită în general ca fiind o tensiune arterială sistolică mai mare sau egală cu 140 mmHg și/sau o tensiune arterială diastolică mai mare sau egală cu 90 mmHg, înregistrate în mod repetat.

Tratamentul hipertensiunii arteriale poate implica schimbări ale stilului de viață, cum ar fi adoptarea unei alimentații sănătoase, reducerea consumului de sare, limitarea consumului de alcool, renunțarea la fumat și exerciții fizice regulate. În unele cazuri, medicul poate recomanda și administrarea de medicamente antihipertensive pentru a controla tensiunea arterială.

Este important să consulți un medic pentru evaluare și gestionarea hipertensiunii arteriale.

Hipotensiunea arterială, cunoscută și sub denumirea de tensiune arterială scăzută, este o afecțiune în care presiunea exercitată de sânge asupra pereților arterelor este mai mică decât normalul. Aceasta poate cauza simptome precum amețeli, slăbiciune, oboseală, confuzie și chiar leșin în unele cazuri. Cu toate acestea, valorile exacte pentru a clasifica tensiunea arterială ca fiind scăzută pot varia în funcție de individ.

Cauzele hipotensiunii arteriale pot fi diverse și pot include:

1. Dezechilibre în sistemul nervos autonom: Sistemul nervos autonom controlează reglarea tensiunii arteriale. Anumite afecțiuni sau probleme cu sistemul nervos autonom pot duce la hipotensiune arterială.

2. Deshidratarea: O scădere semnificativă a volumului de lichid în organism poate duce la scăderea tensiunii arteriale.

3. Medicamente: Unele medicamente, cum ar fi diureticele, medicamentele pentru tratarea hipertensiunii arteriale sau medicamentele psihotrope, pot cauza scăderea tensiunii arteriale ca efect secundar.

4. Pierderi masive de sânge: Hemoragiile severe, fie prin traumatisme sau intervenții chirurgicale, pot duce la hipotensiune arterială.

5. Insuficiența cardiacă: O inimă slăbită sau o pompă cardiacă ineficientă pot duce la scăderea tensiunii arteriale.

6. Anumite afecțiuni medicale: Afecțiuni precum aritmii cardiace, boala Addison (insuficiența corticosuprarenală), infecții severe sau reacții alergice puternice pot cauza hipotensiune arterială.

Tratamentul pentru hipotensiune arterială depinde de cauza subiacentă și de gravitatea simptomelor. În multe cazuri, se recomandă schimbări ale stilului de viață, cum ar fi creșterea aportului de lichide, consumul de sare în cantități moderate, evitarea schimbărilor bruște de poziție (în special trecerea rapidă de la poziția culcată sau așezată la cea în picioare) și purtarea de ciorapi de compresie pentru a ajuta la menținerea fluxului sanguin adecvat.

În cazurile severe sau în situațiile în care hipotensiunea arterială cauzează probleme de sănătate semnificative, medicul poate prescrie medicamente pentru a crește tensiunea arterială și pentru a controla simptomele.

Este important să consulți un medic pentru evaluarea și gestionarea hipotensiunii arteriale, deoarece poate fi asociată cu afecțiuni subiacente care necesită tratament adecvat.